Fostul component al naționalei de polo a României, Horia Niță, revoluționar activ în sediul CC al PCR și membru al Frontului Salvării Naționale, a ajuns, după 20 de ani în străinătate, la concluzia că a dat și sistemul comunist ceva bun – ideea de identitate națională, care acum a dispărut complet.
„După 20 de ani de stat afară, am ajuns la concluzia că a dat ceva bun și sistemul comunist. Se crea un respect pentru școală, se crea o identitate care acum nu mai există. Acum nu mai e respect pentru știință, pentru cultură, pentru nimic. Nici respect pentru tine însuți nu mai există. Exista conștiință, dragostea pentru țară. A dispărut total. Au fost ei comuniștii cum au fost, dar îți creau ideea de unitate națională, de dragoste. Acum nu mai există. În America, dacă cineva spune că vrea să distrugă țara, e băgat direct în pușcărie, și acolo e democrație adevărată. La noi, cine înjură România nu există nici instrumentele cu care să-l constrângi„, a declarat Niță pentru MEDIAFAX.
Horia Niță își amintește că înainte de Revoluție dorea să fugă din țară, dar că un cunoscut i-a spus că urmau să aibă loc evenimente în urma cărora se va schimba sistemul. „Deși mi-am iubit țara, se ajunsese la o limită și îmi doream să plec de aici. Simțeam că nu mai pot trăi în țară. Voiam să fug dar întâmplarea a făcut să cunosc pe cineva care mi-a spus să mai stau puțin că se întâmplă ceva, se schimbă ceva. Nu am crezut. Pe 21 decembrie, când începuse și la București, m-am dus spre Piața Universității. La Piața Unirii, când au început să tragă cu trasoare, un prieten cu care eram s-a speriat și a plecat. Apoi am văzut cum morții se duceau la Spitalul Colțea. Pe 22 am fost la CC, am fost în cabinetul 1 apoi în cabinetul 2. Am forțat atunci, împreună cu alți manifestanți, pentru că atunci eram manifestanți, nu revoluționari, și am intrat în anticamera comandamentului acolo unde se discutau tainele și se intra foarte greu, doar pe bază de parole și buletin„, a povestit Niță.
Ca sportiv, Niță a fost ales să fie reprezentantul Frontului Salvării Naționale în Ministerul Tursimului și Sportului.
„Până pe data de 12 ianurie am făcut parte din Frontul Salvării Naționale și mă ocupam de Ministerul Turismului și Sportului. Eu trebuia să controlez Ministerul Sportului după ce Cornel Dinu fusese pus ministru și Ministerul Turismului, unde era numit Lupoi. Trebuia să-i dăm afară pe cei care fuseseră până atunci și să punem alți oameni. Aveam o hârtie de la domnul Dumitru Mazilu prin care eram nominalizat să mă ocup de aceste două ramuri. Eu am jucat polo pe apă, fusesem sportiv și cunoșteam bine ce se întâmplă. Știam toate măgăriile comuniștilor cu băieții coloneilor care erau mereu împinși de la spate. Țin minte că, pe 25 decembrie, Cornel Dinu și Mircea Lucescu au venit la biroul domnului Mazilu, împreună cu doi italieni. Apoi s-au dus la cabinetul domnului Iliescu. Când am ajuns la minister am văzut că Dinu fusese numit ministrul sportului. Am vorbit cu el și i-am spus că vreau să reorganizăm ministerul. Voiam să punem niște oameni care nu aveau legătură cu fosta structură comunistă, care erau dispuși să facă treabă și evident care aveau valoare. Voiam ca toate funcțiile, de la președinte de federație și până la antrenor federal, să fie ocupate pe criterii de valoare. La început, asta era mentalitatea, eram întărâtați împotriva membrilor de partid, împotriva comuniștilor. Pe urmă ne-am schimbat această mentalitate„, a mai spus Niță.
Revoluționarul consideră că actualul director tehnic al FC Dinamo, Cornel Dinu, a fost alegerea potrivită pentru funcția de ministru al Sportului în acele zile: „De ce să nu fie Dinu o alegere bună în momentele alea? Păi a fost ministru adjunct al ministrului Sportului un șofer de taxi, nu-mi mai amintesc cum îl chema. De ce să ne mirăm la Dinu? Chiar dacă fusese la Dinamo, Dinu era totuși un nume. Față de șoferul de taxi care nu avea ce să caute acolo, Dinu avea o valoare care nu era contestată de nimeni. Dinu a avut intrare. În vremurile alea cine era pe lângă domnul Iliescu sau domnul Mazilu era numit într-o funcție„.
„Cred că Revoluția a fost coordonată de niște forțe de afară. Nu se putea face ceva fără o coordonare centrală. În care au fost implicați mai mulți sportivi. Unii dintre noi ne aflam întâmplător acolo, ca și mine, care nu prea realizam ce se întâmplă cu adevărat. Și mai erau alții care avea walky-talky cu ei. «Sportivi» sau «cascadori». Erau și poloiști și cascadori. Ei vorbeau între ei, spuneau să aibă grijă de diverși oameni. Atunci m-am întrebat «băi, toți suntem la fel veniți aici, voi de unde știți atâtea, cu cine să fiți atenți?». Atunci, în zilele alea, nu cunoșteai pe nimeni, niciun general, nimic. Ei de unde îi știau? M-am speriat când i-am văzut pe toți cascadorii care veneau acolo unde jucam noi polo, cu arme la ei și cu banderole pe mâini. Dar cine știa că acești «băieți de oraș», așa cum erau ei numiți, erau și ofițeri sub acoperire?”, a mai povestit Niță.
Cele mai șocante episoade din decembrie 1989 l-au determinat pe Horia Niță să tragă concluzia, după 20 de ani de la evenimentele care au schimbat sistemul politic din România, că „jocurile” din timpul Revoluției erau prea mari pentru persoane nepregătite: „Ce m-a șocat cel mai mult din timpul Revoluției și n-am să uit niciodată, s-a întâmplat la Comisia Juridică, când se vorbea despre Constituție. A intrat o persoană și a spus așa: «Bună ziua, eu mă numesc Liuba, sunt agent KGB, am centura neagră cu 7 dani, sunt bulgar și am venit să-mi iau buletinul românesc». Toți am rămas blocați, nu mai știam ce să vorbim iar în cele din urmă domnul Mazilu l-a trimis la domnul Iliescu. Aia mi-a tăiat picioarele. Sau, domnul Mircea Dinescu a luat două casete video de la comandamentul central și a zis că le duce la comandamentul militar. Și dus a fost. Și a venit după două zile, l-am întrebat unde sunt și mi-a zis că era muzică simfonică pe ele. Astea sunt semne de întrebare. Or fi fost și cu muzică simfonică, or fi fost și comuniștii melomani, dar să le găsești acolo unde erau sceptrul lui Ceaușescu, săbiile de la arabi cu diamante și briliante? Cred că e ceva la mijloc. Jocurile erau prea mari pentru persoane nepregătite, și 99 la sută dintre noi nu eram pregătiți. Cei care erau pregătiți se numărau pe degete. Sunt unele semne de întrebare. Începi să te întrebi ce a fost. Revoluție a fost, noi am fost acolo, dar a fost o tentativă de lovitură de stat în care noi am fost carne de tun ca să iasă Revoluția. Unii au murit, alții au scăpat”.
PS. Horia Niță este un fost component al Rapidului și, jucător fiind, a fost protagonistul unui moment extrem de controversat. Era ultima etapa de campionat (sezonul 1980/1981), iar Rapidul juca împotriva lui Dinamo având și varianta egalului pentru a smulge titlul și a-l deturna către Giulești. Partida, desfășurată la bazinul Floreasca, a fost una extrem de agitată, s-a mers cap la cap până la 7-6 pentru viitorii „câini roșii”. Giuleștenii au beneficiat de ultimul atac, dar trebuie spus că nu prea s-au înghesuit să marcheze, ordine de sus spunând că titlul trebuia să meargă în Ștefan cel Mare. Dar, eroul de la Revoluția din 1989 nu fusese informat de acest lucru, a luat mingea și a tras la poartă exact în ultima secundă de joc. Evident, a urmat un scandal monstru, dinamoviștii nereclamand (ar fi fost chiar culmea!) faptul că meciul era aranjat să se încheie altfel, ci faptul că Niță ar fi marcat după sunetul sirenei. Toate reluările televiziunii au demonstrat că punctul a fost valabil, iar titlul a mers în Giulești. De remarcat că acesta a fost ultimul titlu de echipă (indiferent de sport!!!) câștigat de feroviari până la căderea regimului comunist. (Octavian METONI)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER